Cum pandemia mi-a dat peste cap planurile și mă aflam într-o perioadă de tranziție, a fost momentul ideal să plec pentru o lună în acest proiect despre mediul înconjurător care s-a ținut în zona de sud a Franței, în regiunea Provența-Alpi-Coasta de Azur. Vol’In Green a adunat 25 de participanți din Franța, România, Spania, Germania și Italia timp de o lună între mai și iunie 2021, realizând activități despre sustenabilitate într-o manieră non-formală, creând totodată, o comunitate unită, chiar o familie în tot acest timp.
Ce a însemnat pentru mine acest proiect, pe lângă săptămânile de grădinărit în poalele Alpilor, de restaurare a unui fort potențial UNESCO pe o insulă, de teambuilding-uri în satul montan Barret-sur-Meuge și de descoperit asociații despre protecția mediului înconjurător în Marsilia, a fost mai degrabă descoperirea de sine și a celorlalți participanți.

Pentru mine Vol’In Green a fost bucuria șederii într-o natură spectaculoasă cu oameni incredibil de frumoși, de dedicați și de solidari, dovedind cât de naturală poate fi apropierea între niște pretinși străini ce s-au împrietenit ca niște copii cât ai clipi.
A fost o incursiune în sinele meu, descoperind că pot să fiu eu însămi înconjurată de oameni însoriți care te ascultă și te înțeleg, că poți să preiei cârmele în diferite jocuri de cunoaștere și să propui ateliere unde ți se va alătura lume motivată, că poți realiza și încerca orice dorești (de la ateliere de reparat biciclete, la construit scaune din paleți, la înălțat pereți din pietre sau pur și simplu a fi sincer într-un atelier de sentimente în fața a aproape 30 de oameni); iar de altfel, cât de surprinzător de liniștitoare poate fi deconectarea de la internet și semnal la telefon, având lângă tine o carte, un prieten și un peisaj verde.

Am format o bulă în afara orașelor care se zbăteau cu COVID, măști și restricții, am fost o comunitate liberă, parcă întoarsă în timp, fără rețineri, reușind să formăm o lume separată de cea “reală” – niște tineri fericiți de miracolele naturii și DIY-ului. Ne-am conectat la noi, la pădure, la mare și la fiecare. Vol’In Green a reprezentat un pas nou și important în viețile multora dintre noi și nu aș putea fi mai recunoscătoare pentru această oportunitate ce ne-a lăsat în minte aceste cuvinte repetate pe parcursul taberei, gândindu-mă la ele în timp ce ne curgeau lacrimi de despărțire întorcându-ne la viețile noastre anterioare, în urbanul gri: I like me when I’m with you.
Vrei să trăiești într-o lună câte într-un an? Fă un voluntariat departe de casă. Bună! Sunt Andrada, am 25 de ani și tocmai m-am întors din primul meu voluntariat din afara țării, în sudul însorit al Franței. Și da, a fost o experiență cât o mie.
Îmi petrecusem ultimul an la fel ca toată lumea, într-un context destul de constrâns și sufocant. Am stat acasă, în Timișoara, doar visând la momentul când voi putea călători din nou și chit că existau schimbări destul de mari în viața mea – am schimbat o mulțime de joburi, m-am mutat în propriul apartament, am început o relație serioasă – simțeam totuși că, într-un fel, stagnez. Simțeam că, oricât de clișeic ar suna, nu trăiesc destul.
Într-un final mi-am luat inima în dinți și cu riscul de a-mi pierde jobul, am anunțat că voi pleca o lună din țară și m-am înscris în Vol’In Green, un voluntariat focusat pe sustenabilitate și environment (practic, multă muncă în aer liber) ce se desfășura în patru locații diferite, înconjurate de natură. Participanții aveau să fie din 5 țări – Franța, Germania, Italia, Spania și România. Era exact ce aveam nevoie – oameni noi, locuri noi, culturi noi, muncă fizică, natură și mult soare.
Totuși, mi-a depășit toate așteptările.
Am ajuns să cunosc într-o singură lună regiunea Provence sub toate formele ei principale – rurală, urbană, la șes, la munte și la mare.
Prima săptămână a fost într-un sat pitoresc dintre Cheile Méouge. Acolo ne-am cunoscut și am învățat să locuim împreună, am gătit pentru toată lumea, am învățat să reparăm biciclete, să creăm produse de curățenie și cosmetice eco-friendly și mobilă din paleți. În timpul liber am mers la cățărat, am făcut drumeții, iar unii din noi (nu eu) ne-am scăldat în apa rece din râu.
Săptămăna a doua ne-a adus la poalele Alpilor, într-o așezare cu vibe-uri medievale. Acolo am ajutat câțiva fermieri cu activitățile lor zilnice, iar în timpul liber am făcut și mai multe drumeții și cățărat, ne-am bătut cu zăpadă, i-am ascultat pe colegii mei cântând la chitară, pian și chiar la tubă, am jonglat, am mers la un festival agricol și la o petrecere a circarilor și am supraviețuit unei ploi cu grindină în timp ce mă rătăcisem pe munte… Au fost cele mai calde îmbrățișări pe care le-am primit vreodată când ne-am reîntâlnit cu grupul. Experiența aia și fata cu care mă pierdusem m-au învățat că orice s-ar întâmpla, la final, totul va fi bine.
În a treia săptămână am locuit într-o fortăreață pe o mică insulă la 15 min depărtare de Cannes. Misiunea noastră aici a fost să recondiționăm fortăreața și ei bine, să ne apărăm mâncarea de pescăruși și porumbei. În timpul liber am mers la plajă, am făcut snorkeling și am vizitat Coasta de Azur.
Apoi drumurile ne-au adus în Marseille, un oraș care te surprinde în fiecare zi. Am cunoscut oameni cu proiecte sociale de amploare, ferme urbane, cooperative culturale, asociații din domeniul ecologiei și educației și alți voluntari ca și noi. Cred că punctul culminant a fost spectacolul de teatru despre proiectul nostru pe care l-am creat într-o singură zi. Neașteptat dar, a avut un mare succes la public.
Cel mai mult în întregul proiect m-au impresionat oamenii. Nu îmi venea să cred ce grup fantastic s-a creat acolo, câți oameni frumoși și autentici am cunoscut, cât de diferiți eram unii de ceilalți și totuși, cât de bine funcționam împreună. Simțeam că am atât de multe de învățat de la toată lumea. Cu fiecare participant pe care ajungeam să îl cunosc puțin mai bine, creștea tot mai mult admirația și recunoștința mea. La fel și pentru organizatori, pe care i-am simțit atât de implicați și de aproape de noi, că ne-au devenit prieteni. Nu a fost tot timpul ușor, a fost solicitant, obositor și pe alocuri confusing, dar toate astea au contribuit la formarea grupului în toată măreția lui – pentru că da, am fost un grup grandios, unde m-am simțit din nou eu însămi, am trăit intens și am învățat enorm.
Dacă e să iei ceva din experiența mea, ia niște optimism. Chiar dacă lucrurile par sumbre pe moment și te simți frustrat, captiv sau anxios, privește înainte. Take risks. Schimbă ceva. În final, chiar și după o ploaie cu grindină, pierdut și ud leoarcă în mijlocul pădurii… totul va fi bine. Poate chiar mai bine decât te aștepți.
Bună, Hello, Bonjour, Hola, Hallo, Ciao! Dacă ai ajuns pe aici probabil îți dorești să participi într-un proiect de voluntariat și încă nu ești sigur pe această decizie și de aceea ai aruncat un ochi pe pagina de testimoniale. Hai atunci să te ajut puțin prin a lua aceasta decizie mai ușor descriind-ti experiența mea în proiectul la care am făcut parte!
Bună, eu sunt Cristian, provin din orașul Blaj și am 22 de ani, iar de la vârsta de 18 ani m-am învârtit peste tot prin Europa lucrând si explorând continentul și în aceeași măsura pe mine însumi. Undeva la începutul lunii aprilie, după mai mult de un an de pandemie și mult timp petrecut de unul singur doar cu laptopul, consultându-mă cu fratele meu pe tema lipsei de socializare și conexiune cu oamenii de care duceam lipsă foarte mult, m-am decis că un proiect de voluntariat m-ar scoate din impasul acesta din viața mea. Câteva zile după aceasta am găsit în jur de 7/8 proiecte, dar nu aplicasem la nici unul dintre ele, până-n seara de 14 aprilie când mi-am scris aplicația pentru proiectul care mi se părea cel mai în topic cu mine.

Bonjour, je suis Cristian, și sunt voluntar în proiectul Vol’In Green care s-a desfășurat in Franța în regiunea Provența-Alpi-Coasta de Azur, găzduit de asociația Hors Pistes din Marsilia timp de o lună intre 18/05/21 – 18/06/21, un proiect cu activități de tipul non-formal care a constat în explorarea mediul înconjurător și conștientizarea importanței ecologizării! În acest proiect au luat parte 28 de participanți din România, Franța, Catalonia, Germania și Italia.
Ajuns în Eoloc (Barret-sur-Méouge) cu toate anxietățile mele care au apărut în decursul pandemiei, acestea s-au disipat rapid de zici că am renăscut ca persoană, mulțumită staff-ului Vol’In Green, care pe lângă workshop-urile legate de gătit, zero-waste, tâmplărie și bike repair, au avut grijă și de integrarea fiecărui membru din grup în bula pe care au creat-o.
*WOW* însemnând starea pe care o aduce, făcând parte la așa ceva.
Conducând către săptămâna a doua în Guillestre, sensurile propriu și figurat fiind egale aici, deoarece fiecare voluntar în proiect și-a deschis ghiozdanul cu cunoștințe si skill-urile pe care le-a acumulat în viața pentru a le împărți cu ceilalți.
Aici am avut onoarea să întâlnesc niște oameni minunați.