EVS Stories: Atingerea potențialului – de Bianca și Valeriu

Valeriu și Bianca sunt doi tineri care au petrecut o lună în Ljubljana, Slovenia în cadrul asociației Mreza Mama, activând ca reprezentanți ai României în cadrul proiectului de voluntariat internațional ”Say Hello to Tolerance” – un proiect ce își propune promovarea voluntariatului internațional și a toleranței între culturi. Mai jos, putem afla impresiile lor, la aproape o lună de la finalizarea stagiului:

Valeriu:

Salut! Am 24 de ani, am finalizat studiile de licență la universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și am decis sa mă aliniez colegilor , care deja au participat la experiența ERASMUS+. Motivele principale erau îmbunătățirea limbii engleze, cunoașterea altor culturi , dar si o temă a proiectului aproape de interesele mele – toleranța.

Din prima zi am fost surprins de varietatea culturală a colegilor mei de proiect , tineri din toate colțurile Europei , fiecare cu interese si viziuni diferite!

Principalele activități erau: prezentări în colegii si licee. Fiecare din participanții Erasmus+ aveau ocazia imbunatațirii limbii Engleze,  deja dupa 2 săptămani am observat o avansare a abilităților oratorice la colegi, cei ce nu reușeau sa lege 2 cuvinte acum cateva săptămani ACUM interacționau cu publicul, faceau glume  si zambeau! O evoluție, întalnită doar in filme, se putea observa in fața ochilor!  Nu am dubii ca viața colegilor de proiect nu va mai fi la fel ! Acele persoane timide, inhibate si tacute, au prins noi abilități de comunicare in public, noi puteri, noi dorințe! Ei nu se mai ascund in spatele publicului cu speranța de a nu fi chemate în față , acum ei stau in față și conduc dialogul, cu un spirit aventurier  redescoperit.

Îndemn toți tinerii sa participe în proiectele Erasmus+ , acestea iți vor permite sa te dezvolți ca personalitate, sa cunoști o mulțime de tineri din diferite țari , diferite domenii si interese. 

Îți vei schimba perspectiva asupra vieții si concomitent , fara sa observi , vei deveni fluent în engleză si îți vei dezvolta abilitațile oratorice.

Bianca:

Salut! Am 20 de ani și sunt fiică rătăcitoare prin lume, “musafir” acasă, cum îmi spun ai mei, opportunity seeker și toate cele, dar cel mai important sunt ex-EVS voluntar.

Îmi doream de foarte mult timp să plec într-un EVS, și mai tot timpul eram cu ochii pe grupuri de Facebook unde în majoritatea cazurilor se postează anunțurile. Inițial am zis că cel mai bine ar fi să aplic mai întâi pentru un short-term să văd cum stă treabă, ca apoi să mă avânt într-un long-term, după ce aș mai fi căpătat puțină experiență în a sta departe de casă mai mult de un Youth Exchange. Și atunci l-am văzut. “Say Hello to Tolerance”, proiectul pentru care am și aplicat, pentru care am fost acceptată și pentru care am plecat în Slovenia timp de 33 de zile (26 septembrie-28 octombrie)  să împărtășesc tinerilor ce înseamnă Erasmus+ și să organizez evenimente ce au ca scop promovarea toleranței.

Din punct de vedere al activităților, aș putea spune că am avut (echipa-15 voluntari)  2 momente challenging în acest EVS: primul, când am început să gândim structura pentru prezentarea în licee și când efectiv ne aflam în fața tinerilor, și al doilea când am început să organizăm “Museum of Tolerance” – evenimentul final. Scopul oricărui challenge este, desigur, să scoți ce e mai bun din el și să te dezvolți cât de mult se poate. Cred că pentru mine, să văd în băncile școlilor tineri de aproximativ aceeași vârstă ca mine pe care îi pot motiva să fie în locul meu m-a făcut destul de fericită. Pentru că știu că este nevoie doar de un exemplu viu ca cineva să urmeze un anumit lucru care poate, într-un fel sau altul, i-ar schimba viața.

Să fiu în față lor și să le spun că ar trebui să ia în considerare și educația non-formală, și călătoritul, fie doar un Youth Exchange, te schimbă și îți schimbă percepțiile asupra lumii, asupra celor din jurul tău, asupra propriei persoane. Cred că asta înseamnă să fii un changemaker. Și cred că de fiecare dată când împărtășeam experiențele prin care am trecut am reușit să fiu mai conștientă că toate lucrurile frumoase se întâmplă pentru că eu le-am ales, pentru că eu am muncit pentru ele.

Doamne, și cât am mai muncit și pentru evenimentul final. A fost o epuizare așa de plăcută încât mi-am dat seama că aș putea să fac asta o bună perioadă de acum încolo.

Mai ales când îți găsești soulmate-ul workaholic cu care poți să discuți 24 din 24 despre proiect. De la teatru de păpuși, expoziție foto, workshop-uri, am avut de toate în cadrul evenimentului. Numai oameni nu! Și pentru o gașcă de 15 tineri care au pus trup și suflet în organizare, asta a fost puțin dureros, dar se spune că toate lucrurile în viața asta sunt un prilej de învățare.

Oamenii mișună și lucrurile se întâmplă în lumea asta.

Oamenii vorbesc, oamenii schimbă.

Noi credem c-am schimbat.

Dacă nu, nu ne supărăm să mai mergem încă o data în aceeași formulă.