- 27 February 2017
- Posted by: Team for Youth Association
- Category: Volunteering Stories
Merhaba! Sunt Alexandra Herpai și sunt voluntară într-un proiect EVS în Gaziantep, Turcia, pentru 2 luni.
Am 26 de ani, am absolvit Facultatea de Arhitectură din Timișoara astă vară și vreau să mă specializez în arhitectura socială. Așa că am hotărât să studiez într-un mod non-formal problema refugiaților, modul lor de viață, valorile lor, etc.
Am participat în alte proiecte aici în Turcia care tratau problema refugiaților, proiecte ce mi-au crescut interesul în acest sens, însă experiența din Gaziantep depășește orice așteptări.
Este absolut fascinant să trăiesc zi de zi într-o cultură atât de diferită. Cred că diferențele culturale dau culoare vieții.
Nu mă mai satur să aflu lucruri noi despre orientul mijlociu. E adevărat că sunt probleme în zona asta a lumii, dar probabil tocmai așa, în mijlocul problemelor poți observa lucrurile care sunt cu adevărat importante și valoroase pentru o cultură.
Aici în Gaziantep sunt voluntară în GEGED însă lucrăm și cu ASAM, asociație ce se ocupa cu copiii refugiaților din Siria. M-am atașat foarte repede de ei. E imposibil să nu te atașezi de ei pentru că te copleșesc cu dragostea lor. E adevărat că au nevoie de afecțiune dar și noi, voluntarii avem nevoie de dragostea lor.
M-am întrebat zilele astea oare ce e în mintea unui copil care a văzut războiul? Oare cum înțelege el toată tragedia asta? Într-o zi când încercam să învăț cuvinte noi în arabă (de la copii), se străduiau să îmi explice un cuvânt imitând sunetul bombardamentelor. Apoi au menționat televiziunea. Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că se referă la “Știri”. M-am întristat gândindu-mă că pentru ei asta înseamnă (doar) știri. Dar apoi mi-am dat seama că ei nu înțeleg gravitatea situației și e mai bine că nu o înțeleg.
Colegii de „lucru” sunt turci și sirieni. Primul meu contact cu turcii a fost în Lituania unde am fost ”Erasmus student” și am avut o colega de cameră turcoaică. Așa că am știut de la bun început că va fi o plăcere să lucrez cu turcii. Însă tot ceea ce știam despre sirieni se baza pe informația primită prin mass-media. Voiam să știu cum vede un student situația? Ce fel de viață are, în ce mod îi e afectat viitorul, etc.? Mi-ar lua prea mult sa povestesc toate lucrurile astea. Dar pot sa zic un lucru: dincolo de toate diferențele culturale, dacă ajungi să cunoști sirienii îți dai seama cât suntem de asemănători.
Experiența din Gaziantep m-a făcut să mă gândesc foarte serios la viitor și la modul în care mă pot implica în problema refugiaților. Consider de datoria mea ca ființă umană să îmi aduc aportul în problema războiului din Siria. Sunt conștientă că nu voi putea să opresc războiul, dar pot să le fiu alături celor care trec prin tragedia asta. Și aici nu mă refer la resurse financiare. Vreau să privesc lucrurile ca și cum ar fi propria mea familie în situația asta (pentru că de fapt chiar ar putea fi).
La urma urmei nimeni nu hotărăște unde să se nască sau în ce cultură să crească. Faptul că ți-ai format anumite principii, influențat fiind de cultura în care ai crescut, nu schimba ceea ce ești cu adevărat.
În concluzie aș vrea să specific faptul că într-o experiență EVS există un risc foarte mare: în cele mai multe cazuri oamenii care trăiesc astfel de experiențe nu se mai pot întoarce la viața obișnuită pe care o aveau înainte și vor să se implice tot mai mult. Personal, mi-am schimbat mult planurile de viitor și știu că acest proiect EVS este doar un nou început.
Alexandra Herpai se află într-un proiect de 2 luni în orașul Gaziantep din sudul Turciei. Proiectul se numește ”Todays volunteers, tommorows changemakers” și este finanțat prin programul Erasmus Plus – Serviciul European de Voluntariat. Dacă îți dorești o experiență similară cu a Alexandrei contactează-ne pe remus@t4uth.ro (trimitere t4uth).
