Povestiri din voluntariat: Provocarea – by Darius F.

De mult mi-am dorit o provocare: în sensul o călătorie care o să fie provocatoare, chiar din clasa a-x-a când eram în liceu întrebam profesorii cum ar fi să merg și să fac voluntariat in Africa, iar ei mi-au spus că aș fi foarte curajos deoarece e greu. Au fost de părere că să mă implic în așa ceva ar fi un lucru foarte bun pentru mine. Iar acum uite mă aici, în Nairobi, capitala Kenyei, făcând voluntariat! Și pot să afirm amândoua lucrurile ce mi s-au spus, ca este greu si ca e cu adevarat un lucru bun ca sunt aici.

De-a lungul anilor, fiind implicat în diferite proiecte internaționale, am văzut diferite țări și culturi europene, dar m-am simțit aproape tot timpul în același comfort ca și acasă în România. Așa că am ales proiectul acesta din dorința de a încerca ceva total nou și să muncesc într-un mediu foarte diferit pe tematica asistența socială.

Proiectul în care particip deja de două luni se numește “Responsible Europeans and African Changemakers (R.E.A.C.H.)” și este un proiect care acum se află în prima etapă, cu activități ce au loc în Kenya și Uganda, cu câte patru participanți din țări europene și este fiinanțat de Comisia Europeană. Proiectul are la bază munca prin voluntariat timp de 3 luni pe partea de educație formală si non-formală cu copii de vârste care variază de la 5 până la 18 ani în școli publice sau private, sau chiar și in centre educaționale de tip reabilitare pentru copii ai străzii. Un lucru foarte interesant și fain e că prin proiect sunt gazduit într-o familie tipică din Kenya. Astfel, am viziune mult mai vastă în legătură cu viața de aici, traditiile lor, ș.a.m.d.

Locul în care fac voluntariat este un centru de reabilitare pentru băieți ai străzii cu vârste cuprinse între 8-18, majoritatea lor fiind peste 14 ani, cu un trecut de ani de zile prin centre de  copii sau care au stat în stradă. Centrul se numește “Don Bosco Boys” dupa renumitul preot și educator Don Bosco. Acesta avea misiunea de a aduce tineri ai străzii împreună pentru a-i susține în lupta cu foamea, legile străzii, lispa unei locuințe și lipsa iubirii. Noi recrutăm băieți în mare parte de pe străzile sau slum-urile din Nairobi. De asemenea, primim băieți din alte centre de reintegrare. Uneori, dar rar, primim chiar tineri de pe mâna poliției.

Misiunea noastră, ca centru local de reabilitare, este să le ținem mintea ocupată și să îi ținem focusați pe lucruri pozitive, pe muncă, educație, pentru a nu a nu continua comportamente nesănătoase, mulți dintre ei fiind implicați in lumea drogurilor, furatului, a bătăilor si a multor alte lucruri rele de la care noi am reușit să îi tragem la o parte. După această fază a proiectului, după ce trec niște examene, ei pot să aleagă între o școala primară sau o școala tehnică, amandouă  aparținând tot de “Don Bosco Nairobi”.

Misiunea finală e ca, după ce ei termină această formare, să poată să se întoarcă acasă (unde este cazul) fără problemele pe care le aveau înainte de a intra in centrele noastre. Cu ei avem program care începe de dimineață (6:00 am) până seara când merg la culcare (21:30). Activitățile de dimineață sunt curățenia dupa care încep clasele de engleză și de matematică, băieții fiind împărțiți în clase diferite depinzând de nivelul lor de cunoștinșe în materiile respective. După care au tot timpul activități precum: urmărirea filmelor educative, cântă cu preoții muzică bisericească, taie legume pentru pregătirea prânzului sau a cinei, lucru manual. Ziua continuă cu sport (fotbal, baschet sau volei) fiecare sport având un teren disponibil pentru ei. Către seară au timp personal pentru studiu și seara urmăresc filme de acțiune, desenează sau se joacă jocuri împreună cu membrii staff-ului. Cam așa arată o zi pentru ei.

Responsabilitățile mele în cadrul centrului sunt diferite, pe lângă supravegherea generală a tinerilor, în timpul pauzei eu le servesc ceaiul fiecăruia dintre ei, am grijă ca prezența fiecărei persoane staff care vine la centru să fie notatp, creez activități și jocuri pentru tineri cu ceilalți voluntari, pregătesc și le servesc prânzul zilnic. A fost o perioadă când le-am fost antrenor de baschet înmsă majoritatea au mai multă pasiune pentru fotbal. Fac cu ei o dată pe săptămână o oră în care citim povești ca să își îmbunătățească modul în care citesc în engleză. Este foarte frumos să lucrezi cu ei și să fii lângă ei zi de zi, E necesar, cred eu, să fi o persoană tolerantă pentru că din cauza trecutului lor si formării nu este un lucru ușor să lucrezi cu ei, aș putea spune că sunt chiar dificili. Spre exemplu răspund foarte greu la ce li se cere, nu ascultă, sunt hiperactivi, etc. Cu timpul, din pas în pas, învață să te respecte și să fie docili.

Eu mă bucur de fiecare moment în care sunt cu ei și văd binele în fiecare dintre tinerii de la centru.

Vorbind de cultural shock, m-am așteptat dinainte să vin la o viață super diferită de cea de acasp, dar trecând prin fiecare zi aici îmi dau seama zilnic cât de diferit poate fii să trăiești în acest loc. Cel mai mare șoc pe care l-am avut a fost în legătură cu transportul public, dar aș putea spune că e unul bun pentru că este extrem de diferit dar fain în același timp. Autobuzele aici sunt ca și cele mari normale pe care le avem noi, dar au paint job-uri interesante și profesionale cu diferite personaje pe ele, filme sau celebrități, fiecare cu tematica lui. Muzica cu volumul foarte mare o găsești aproape în fiecare dintre ele și câte doua chiar până la opt ecrane pe pereții autobuzului. O diferență foarte mare este și sistemul de plată sau locul de unde iei autobuzul. Aici nu îți cumperi bilet și nu aștepți într-o stație anumită pentru un autobuz anume. Aici aștepți pur și simplu în drum ca un autobuz să vină, apoi faci cu mâna, iar daca au loc opresc pentru tine  Urci și plătești unei persoane care strânge banii de la toate persoanele, cash sau cu telefonul. Sunt și opțiuni de autobuze mai mici. În mare, prețurile unei curse nu trec de mai mult de un euro pe cursă și asta depinzând de cât de departe mergi. Un minus mare este că cei care colectează banii pot să-ți ceară mai mult doar pentru că ești alb și consideră că ai bani (da, cam ăsta e stereotipul legat de albi aici).

Prețurile sunt un alt lucru ciudat pentru mine Am știut dinainte că prețurile sunt aproape la fel ca în comunitatea mea, dar venind aici mi-am dat seama cât de scump este traiul. Prețurile cumpărăturilor din supermarket, unei mese la orice tip de restaurant, haine, totul este mult mai scump și aș putea spune că se ridică la prețuri de capitală. (deși nu locuiesc în capitală).

Câteva lucruri foarte interesante care mi-au plăcut de a lungul șederii mele a fost că am maimuțe care vin la casa unde stau din timp în timp, Aceste creaturi simpatice chiar intră în casă pentru a fura mâncare.  De asemenea mă amuză că toată lumea de pe stradă mă strigă, mă salută și vrea să vorbească cu mine deoarece nu sunt foarte multe persoane cu culoarea pielii mele în jurul Nairobi. Există locuri în care locuiesc majoritatea “mzungu” așa cum ne numesc ei pe noi.

Niște lucruri pe care le observi la fiecare om aici  este că sunt slab organizați la orice capitol și sunt foarte întârziați ceea ce și ei o știu dar așa trăiesc ei și cât timp sunt fericiți asta contează (pentru ei).

Vremea m-a impresionat deoarece nu m-am așteptat să nu treacă de 25 de grade tot anul, cel puțin in zona unde stau. Pentru ei perioada iunie-iulie este iarna. Dacă scade sub 20 de grade ei poartă geci si șepci cum purtăm noi la 0 grade. Mie mi-a fost ușor să mă adaptez la vremea asta venind din România și fiind obișnuit cu amandouă extremele de vreme și cu toate anotimpurile.

Per total experiența mea este una faină și aș mai reveni să mai fac asta în alte țări din Africa cu siguranță, deoarece fiind aici am început să aud foarte multe chestii impresionante despre țări ca Tanzania, Nigeria și multe altele. Recomand oricărui tânar care are dorește o provocare să accepte să facă voluntariat în Africa, deoarece te ajută foarte mult pe plan profesional și pe plan personal.