Volunteering Stories: 25 de ani și un nou început în Franța – by Teo

Numele meu este Teofana, am 25 de ani și visul meu este să văd lumea și să devin o scriitoare la un moment dat!

Mi-am terminat studiile acum ceva timp, am făcut mai multe stagii afară, în Belgia, Franța, Polonia și Croația, am și lucrat chiar ca profesor de limba franceză, însă niciodată nu mi-am putut controla dorința de a mă reîntoarce afară și de a mă aventura în tot ceea ce viața îmi poate propune. Nu-mi place sub nicio formă zona de confort, scopul meu este să cresc, să învăț, să călătoresc, să cunosc oameni și implicit să mă cunosc pe mine cât mai bine. Așadar, după o perioadă îndelungată de despicat firul în patru și de gândit la planurile de viitor (perioada aceea îndelungată fiind carantina din luna martie), am decis să mă reîntorc în Franța când va fi posibil.

Iată că dorința mea s-a și îndeplinit : am aplicat pentru o misiune oferită de CES în  Franța, în Nîmes mai exact, ceea ce mi s-a părut genial, deoarece niciodată nu am apucat să explorez sudul acestei țări de care m-am îndrăgostit iremediabil încă de la 17 ani, când am fost în Franța pentru prima dată. Am fost acceptată, am început proiectul în luna august 2020, un proiect de 12 luni la Casa Europei din Nîmes (Maison de l’Europe). Ce fac mai exact acolo? Fac tot timpul o grămadă de lucruri noi, lucrez destul de mult, însa sunt foarte mulțumită pentru că mi-am dorit din tot sufletul să mă reîntorc în Franța și da, în fiecare zi îmi reamintesc că sunt cea mai norocoasă fată din lume. Ca să fiu mai precisă în privința sarcinilor mele, la Maison de l’Europe mă ocup de predarea limbii engleze, de sesiuni de deblocare lingvistică pentru tinerii care urmează să plece cu stagii Erasmus+, de ateliere despre Uniunea Europeana în școli și diverse instituții , de rețelele de socializare, de animarea unor evenimente precum cafenele lingvistice sau multiculturale și multe multe alte lucruri. Pe scurt, nu am timp să mă plictisesc. Sunt foarte fericită că am ales acest proiect, deoarece este o rampă de lansare excelentă pentru ceea ce-mi doresc să fac pe viitor. Mă văd afară, lucrând în domenii precum învățământ sau cultural, iar ceea ce fac în prezent pentru Maison de l’Europe mă ajută enorm. Echipa este minunată din toate punctele de vedere, îmi oferă sprijinul necesar, mă implică în proiecte pentru a-mi pune în valoare sau dezvolta anumite competențe, deci da, încă o dovadă a faptului că am ales cum nu se putea mai bine.

Pe lângă partea acesta profesională, un alt aspect despre care aș vrea să vorbesc și care simt că mi-a schimbat radical modul de a privi lucrurile este „la vie à la française”. Încerc să mă bucur de tot, de soare, pentru că da, este foarte mult soare în sudul Franței, de cafeaua mea cu lapte de dimineață, de un desert franțuzesc care-mi face instant ziua mai bună, de plimbările în aer liber, de calmul vieții din sud, de arhitectură, de limbă, de oamenii noi pe care-i cunosc, de viața în collocation. By the way, locuiesc într-o casă superbă din centrul orasului, am impresia că traiesc într-un film. Împart locuința cu alte trei persoane din Spania și Slovacia și încet-încet, am devenit o familie. Împărtășim momente frumoase împreună, avem ritualurile noastre, petrecem cel puțin o seară pe săptămână împreună și gătim, ascultăm muzică bună, eu pictez, ceilalți admiră.Da, eu sunt artista din casă!  Avem conversații interesante, ne facem planuri de viitor, întrucât aproape toți vrem să rămânem afară și să punem în valoare tot ceea am învățat pe parcursul acestei experiențe.

Este adevărat că ne confruntăm cu o situație aparte, cu anumite restricții pe care nu le-am avut înainte, însă acest lucru, pe mine, cel puțin, nu m-a împiedicat să storc cât mai mult din această experiență și să încerc să fiu fericita în fiecare zi cu ceea ce mi se dă. Simt că am luat-o de la 0, iar Franța m-a ajutat în acest sens. Niciodată nu m-am simțit atât de prezentă în viața mea, atât de dinamică, atât de optimistă, atât de vie. Mi-am luat viața în mâini în cele din urmă și simt că încep să construiesc lucruri la care am visat încă de când eram mică.

Ştiu că mai am 6 luni de proiect, însă îmi va fi foarte greu să mă despart de toți oamenii pe care i-am cunoscut, de toți prietenii pe care mi i-am făcut de peste tot din lume. Ador peisajele acestea multiculturale, îmi deschid ochii și mă fac să-mi dau seama cât de norocoasă sunt pentru că am ocazia să cunosc și să învăț în fiecare zi. Pentu mine lucrurile sunt clare, nu-mi doresc să mă întorc în țară, știu că viitorul meu este afară și-mi doresc ca după această etapă să-mi gasesc locul de muncă la care aspir. Încerc să la iau pe toate pas cu pas, să îmbin munca cu pasiunile mele, cu călătorii (atunci când se poate, bineînțeles, dată fiind situația sanitară actuală), cu întâlnirile cu prietenii și în cele din urmă, am siguranța că lucrurile se vor așeza.

Viața mea s-a schimbat la 180 de grade, din persoana foarte stresată și usor pesimistă care eram, simt că am devenit cea mai fericită fată din lume sau cel puțin aceasta este impresia mea, fata care găsește bucurie în orice, fata care știe cum să alunge norii de pe cer, atunci când sunt.

Recomand tuturor tinerilor să plece cu un proiect CES și să nu ezite nicio clipă! Dacă sunteți în căutarea sensului vieții, precum am fost și eu, CES este răspunsul!

Vreau să mulțumesc în cele din urmă organizației din România care m-a trimis și care mă sprijină de fiecare dată când este nevoie! Este foarte adevărat că nu răspund mereu la timp, dar să știi, Remus, asta este pentru că am ales proiectul potrivit pentru mine și sunt foarte ocupată!