Volunteering Stories: Un an în Franța – de Andreea

De mult mi-am dorit să particip la unul dintre programele oferite de Corpul European de Solidaritate, încă de pe vremea când acesta era cunoscut sub numele de Serviciul European de Voluntariat. Prima dată când mi-a trecut prin gând ideea unei astfel de experiențe a fost imediat după terminarea studiilor universitare. Participasem deja la mai multe experiențe marca Erasmus și cumva dorul de locuri străine, frumoase, îndepărtate continua să-mi circule prin vene și prin creier. Cu toate acestea, imediat după facultate am reușit să-mi găsesc destul de ușor un loc de muncă cu contract pe perioadă nedeterminată și odată cu acest contract stabilitatea pe care mi se părea că familia și societatea o cereau unei persoane de vârsta mea.

Ce era să fac, să dau cu piciorul ocaziei de a trăi fericită până la adânci bătrâneți în calitate de muncitor cu program fix 9 – 18, cu o oră liberă pentru masa de prânz?

Mi-au trebuit câțiva ani de zile până să-mi dau seama că unui călător îi place cel mai mult compania drmului. Și la urma urmei și în alte țări se poate lucra cu program fix.

Și iată-mă acum, aproape la jumătatea stagiului meu de voluntariat în micuțul Arques din frumoasa regiune Nord-Pas-de-Calais, Franța. Bineînțeles nu toate lucrurile au mers ca pe roate, ba din contră, criza sanitară globală ce a început anul trecut a pus chiar foarte multe bețe în roatele acestei experiențe formidabile de altfel. Multe dintre călătoriile pe care îmi propusesem să le fac le-am amânat, multe dintre locurile pe care îmi doream să le vizitez s-au închis și probabil multe dintre prieteniile pe care speram să le leg au rămas la 1,5 m distanță. Dar, astfel am învățat să mă bucur de lucrurile mărunte ce își au originea în imediat și în cotidian. De exemplu ieri a nins, așa că am decis să profit de această ninsoare pentru a descoperi o altă față a orășelului în care locuiesc deja de patru luni. A fost o zi fantastică, m-am simțit de parcă eram într-un city break și aveam la dispoziție doar 24 de ore să descopăr toate locurile frumoase pe care acest oraș le are de oferit. Mai jos v-am lăsat și vouă câteva poze din acestă expediție a mea în imediat.

Foarte multe bucurii le găsesc însă la locul de muncă. Prin intermediul Corpului European de Solidaritate am reușit să mă plasez ca stagiar în cadrul departamentului Europe & International al Asociației Community.  Acestă asociație este un centru social și cultural unde publicul de toate vârstele poate desfășura o activitate de timp liber pe măsura dorințelor și abilităților sale. Una dintre principalele mele sarcini în cadrul departamentului Europe & International este să dezvolt și să animez ateliere prin intermediul cărora să sensibilizez tânărul public la ideea cooperării și mobilității internaționale. Astfel, în fiecare săptămână pornesc cu un grup de pitici într-o călătorie imaginară în jurul lumii pentru ca mai târziu, pașii lor crescuți cu un număr sau două să îi poarte într-adevăr și pe alte meleaguri. Alături de colegii mei, încercăm să dezvoltăm diverse proiecte prin intermediul cărora aceste schimburi interculturale să fie cât mai la îndemână pentru toți tinerii din această regiune. Așadar, program 9 – 18 am găsit și în Franța, dar cu două ore libere pentru pauza de masă și cu un mitic, sacru, nelipsit „Bonjour! Ça va?” din partea tuturor colegilor în fiecare dimineață.