Ghetourile din Baia Mare: un cerc vicios – by Hattie M.

Spre a înțelege o populație, cred că este fundamental să le înțelegi cultura pentru a putea comunica și pentru a te putea pune în locul celorlalți. Bazele fundamentale ale culturii romilor sunt respectul, adevărul, bunătatea, fraternitate, modestia și decența. 

ENGLISH VERSION OF THE ARTICLE HERE (html flipbook): https://online.fliphtml5.com/eldto/dmkp/

VERSION FRANÇAISE DE L’ARTICLE ICI (html flipbook): https://online.fliphtml5.com/eldto/opel/

În mod tradițional, activitățile sociale dintre bărbați și femei nu se întâmplă prea des. Un bărbat nu ar trebui să discute cu o femeie decât dacă vrea să se căsătorească cu ea. Modestia și decența sunt valori foarte importante în cultura romă. De exemplu, părinții nu pot fi pe jumătate dezbrăcați în fața copiilor lor, nici în costum de baie sau în lenjerie intimă. Să te căsătorești, să ai copii și să întemeiezi o familie este un obiectiv de viață în cultura romă. Este foarte important ca bărbații, care sunt considerați capul familiei, să aibă bani pentru a-și putea întreține familia.În mod tradițional, femeia trebuie să stea acasă și să aibă grijă de copii. Copiii sunt în totalitate treaba femeii.

Desigur, este important de subliniat că ne aflăm în secolul XXI și că nu toate persoanele din comunitățile de romi respectă cu strictețe aceste tradiții. Cu toate acestea, cele mai tradiționale comunități există încă precum comunitatea Pirita din Baia Mare.

Rom = om (în limba română “om”) 

“Țigan” este o denumire care nu aparține nici unei limbi. Înseamnă “impur”.  Este un cuvânt pe care încă îl auzim foarte mult în România, oamenii folosesc acest cuvânt cu mare ușurință, chiar și profesori, preoți, pastori, etc. pentru a se referi la comunitatea romă. Dar ce este în neregulă cu acest cuvânt? De ce nu ar trebui să folosim acest cuvânt?

Din secolul al XIII-lea până în secolul al XIX-lea, romii au fost în sclavie, în România și în Moldova. Ca și sclavi erau numiți “țigani”, un cuvânt peiorativ folosit pentru a defini o anumită categorie de sclavi, cea a romilor. Abolirea sclaviei a avut loc la 20 februarie 1856, însă acest cuvânt a fost folosit în continuare pentru a defini poporul rom. Abia la 27 aprilie 1919, în cadrul unei ședințe privind poporul rom din Transilvania, Petre Matei a declarat oficial că nu se mai folosește cuvântul “țigan”.

În schimb, “romani”, “roma”, “romi” (plural) sau “rom” (singular) sunt termenii corecți pentru a ne adresa persoanelor de această etnie. “Rrom” este un cuvânt vechi în limba romani care a fost întotdeauna folosit pentru a defini persoanele de etnie romă. Acest cuvânt înseamnă “om” în limba română, ceea ce înseamnă “human” în limba engleză.

Cum au devenit cartierele atât de problematice?

“Ei nu vor să locuiască în case normale! Vor să trăiască doar din alocație [ajutor social] și să-și cumpere haine scumpe.” sau “Trăiesc în condiții atât de dezgustătoare, nici măcar nu încearcă să se îmbunătățească!” Asta am auzit încă din 2020 despre oamenii care locuiesc în case de mahala, când am ajuns în Baia Mare. 

O parte din populația din Baia Mare crede că oamenii care locuiesc în Craica sau Pirita vor să rămână în aceste condiții și nu luptă pentru a-și îmbunătăți viața. Dar oare chiar așa stau lucrurile?

În Baia Mare, există 7 cartiere marginalizate, considerate “ghetouri”, în care locuiesc aproximativ 5 000 de persoane.

• Craica
• Cuprom
• Ferneziu 
• Pirita
• Horea 46
• Luminișului 
• Gara Remiza

Aceste 7 comunități s-au născut după 1989, la sfârșitul regimului comunist. Atunci, sistemul de protecție socială era foarte precar sau aproape inexistent, spre deosebire de cel francez, de exemplu.

În aceste condiții, aceste comunități s-au întemeiat fără o bază legală după 1989. O mică particularitate pentru cartierul din strada Horea 46, Cumprom și Luminișului care au fost la început apartamente puse la dispoziția romilor de către serviciul de asistență socială – tip locuințe sociale. Dar contractele acestor apartamente au expirat și acum oamenii locuiesc ilegal. Ferneziu a existat din anul 1960 în mod legal, ca și cartier al Băii Mari, dar a fost expus la o degradare mai mare după 1989.

Ghetourile

O altă mare problemă este discriminarea și rasismul din România față de persoanele de etnie romă. În școli, aceste persoane sunt segregate și accesul lor la educație este refuzat din cauza etniei lor. Toate aceste fapte creează ceea ce putem numi fenomenul de “ghetou”. Conform dicționarului, ghetou înseamnă două lucruri :

• o parte a unui oraș, în special o zonă de mahala, ocupată de un grup sau de grupuri minoritare pus și restrâns la o zonă anume. 
• un grup izolat / segregate.

 

În Baia Mare avem zone de construcție improprie  în care oamenii sunt majoritar romi și locuiesc în case improvizate sau case dărăpănate. 

Majoritatea persoanelor de etnie romă sunt plasate într-o anumită zonă, fără a le amesteca cu cealaltă parte a populației. Potrivit unei părți a populației, primarul municipiului Baia Mare se referă la aceste ghetouri ca fiind “pungi de sărăcie”. Potrivit lui Vladimir Bardai, președintele asociației Young Roma Maramureș, municipalitatea îi marginalizeaza pe cei care locuiesc în aceste ghetouri. Vlad remarcă corupția politică din România. În aceste ghetouri, concepte precum meritocrația și egalitatea nu se aplică.

Chiar și în școli copiii fie nu sunt acceptați, fie nu sunt amestecați cu alți copii care nu provin din această comunitate. Observăm segregare în unitățile de învățământ. Această segregare școlară a fost una dintre marile bătălii ale Claudiei Costea, președinta Asociației Pirita Children. Într-adevăr, atunci când Claudia a încercat să înscrie copiii în școli și grădinițe s-a confruntat cu răspunsuri negative din partea tuturor școlilor. Directorii au refuzat să-i primească pe copiii din Pirita pentru că sunt copii de etnie romă care trăiesc în case de tip mahala. Directorii sunt foarte conștienți de amenințarea părinților de a-și muta copiii din școală dacă sunt prezenți copii romi. În urma unei lupte în justiție, Claudia Costea a câștigat, iar copiii din Pirita au putut fi înscriși la grădiniță, școală și liceu. Cu toate acestea, copiii nu sunt amestecați; este doar o clasă specială doar pentru copii de pe Pirită.

“Triunghiul mortal”

Foarte mulți romi din Baia Mare locuiesc în 3 mari comunități: Horea 46, Cuprom și Luminișului.

Vladimir Bardai, președintele Asociației Young Roma Maramureș, a numit această zonă “triunghiul mortal” din Baia Mare. De ce? Aceste trei comunități formau din punct de vedere geografic un triunghi. La populația din interiorul acestui triunghi putem observa : 

• un nivel scăzut de educație,
• o sărăcie extremă,
• tineri care abandonează prematur școala.

Toate aceste fapte au un impact negativ asupra acestor comunități. În consecință, în interiorul acestui triunghi au loc diferite activități ilegale, cum ar fi comerțul stradal neautorizat sau șantajul prin “cămătărie”. Acest împrumut de bani cu dobândă este o capcană pentru persoanele care se străduiesc să își gestioneze corect banii. În plus, traficul și consumul de substanțe ilegale folosite de tinerii romi din acest triunghi, duce și el la aprofundarea problemelor.

Din cauza situației economice și a lipsei de educație din acest triunghi, există o parte dintre tinerii din comunitatea romă care au ales să se ocupe cu traficul de droguri. Alții aleg să se prostitueze la periferia orașului. 

Piramida lui Maslow

 

Piramida lui Maslow este împărțită în 5 categorii.

Principala problemă în cele 7 comunități marginalizate din Baia Mare este că populația care trăiește acolo (suferind de mizerie, sărăcie, discriminare rasială) se află la primul nivel al piramidei lui Maslow. Prioritățile lor sunt nevoile fiziologice, apoi nevoile de siguranță, iar la limită se află dragostea și apartenența (nivelul 3). O absență sau o stimă de sine foarte scăzută este vizibilă de la copiii și până la adulții din aceste 7 comunități din cauza mediului social și a discriminării zilnice cu care se confruntă aceștia.

Mediul social – Consecințele sărăciei

Pentru a înțelege populația care trăiește în aceste comunități este foarte important să se ia în considerare mediul social.

Oamenii care provin din astfel de comunități nu erau obișnuiți să locuiască într-un apartament. Erau mai degrabă obișnuiți să trăiască aproape de natură, într-un mediu rural, cu caii, găinile etc. Așa că, atunci când municipalitatea le-a pus la dispoziție locuințe, unii dintre ei și-au adus caii în interiorul apartamentului, pe balcon. Acest lucru s-a întâmplat pentru că unii se temeau că cineva le va fura caii și nu aveau spații special amenajate pentru animalele lor. Într-adevăr, în cultura romă, calul are un rol foarte important, aproape sacru. Calul este văzut ca o sursă importantă de venit. O altă parte a populației care nu este obișnuită să locuiască într-un apartament a început să facă focul în interiorul casei lor, deoarece așa au fost învățați să se încălzească. Nu-i putem învinovăți și ar trebui să încercăm să înțelegem contextul, mediul cultural și social. 

Într-adevăr, sărăcia extremă are un impact asupra tuturor lucrurilor din viața lor. De exemplu, așa cum am spus mai devreme, modestia și decența sunt un element fundamental în cultura romani, însă atunci când o familie săracă de 10 persoane locuiește într-o casă de mărimea unei camere medii, intimitatea și decența dispar.

Dacă toată familia locuiește într-o singură cameră, împărțind aceeași paturi sau împărțită în două zone diferite unul în fața celuilalt, se întâmplă lucruri. În acest caz, din nefericire, actele de amor ale părinților se întâmplă în fața copiilor lor, chiar dacă este în timpul nopții. Nu există intimitate. Potrivit lui Vladimir Bardai, acest fapt creează sexualitate infantilă. 

Sărăcia extremă și sistemul educațional românesc complet diferit de cel francez, unde universitatea nu este gratuită și unde este necesar să ai o bursă pentru a merge la facultate, îi împiedică pe tinerii romi din aceste comunități defavorizate să facă studii de lungă durată. De fapt, în toate aceste 7 comunități, puțini sunt cei care au terminat liceul. Dacă părinții nu au fost obișnuiți să meargă la școală, sunt puține șanse ca aceștia să-și învețe copiii să urmeze studii. Una dintre principalele probleme este faptul că părinții au devenit la rândul lor părinți la o vârstă foarte fragedă, de exemplu la 12 ani. 

Cu toate acestea, nu toți părinții sunt la fel. Unii dintre părinți, chiar dacă nu au mers la școală, fac din educație o chestiune importantă pentru cei mici. Când am fost ca voluntar în unele dintre aceste comunități defavorizate, am întâlnit în Craica, pe Bobby, un tată responsabil care a făcut din școală o prioritate pentru copiii săi.

Activez ca voluntar în comunitatea din Pirita de mai bine de un an. În activitatea mea am observat alți copii, cum ar fi Samy. Acest adolescent provenea din una dintre cele mai sărace comunități defavorizate din Baia Mare, Pirita. Era întotdeauna primul din clasa lui și era recompensat pentru asta. În Pirita, oamenii nu locuiesc în condiții normale. Ei locuiesc în spații improvizate, înconjurate de gunoaie. Fără case adevărate, fără electricitate, un spațiu plin de noroi iarna și plin de praf vara. Sunt înconjurați de caii, găinile și porcii lor. Într-adevăr, această comunitate este cea mai rurală dintre celelalte șapte. Oamenii din Pirita obișnuiau să trăiască la țară și sunt încă foarte tradiționali.

În ciuda faptului că folosirea căruțelor cu cai este interzisă în oraș, locuitorii din Pirita folosesc în continuare caii ca mijloc de deplasare, pentru a colecta și transporta gunoiul. 

Sărăcia este atât de mare în această comunitate încât o parte dintre femei sunt nevoite să cerșească pe stradă sau să se prostitueze. Este, de asemenea, una dintre cele mai problematice comunități defavorizate din Baia Mare, potrivit Claudiei Costea, președinta asociației Pirita Children și lui Vladimir Bardai, președintele asociației Young Roma Maramureș. Potrivit acestora, aceasta este din păcate cea mai săracă comunitate.

O luminiță la capătul tunelului – Copiii 

Experiența mea de voluntariat în România, Baia Mare, cu copii din medii defavorizate a început în 2020. Din 2020, lucrez cu copiii din comunitățile Pirita, Craica și Gara Remize. Facilitez accesul lor la educație non-formală despre non-violență, despre importanța de a nu abandona școala și încerc să îi îndrept înspre un stil de viață sănătos. Din 2020, am auzit multe stereotipuri și întrebări nefondate de la alte persoane care nu trăiesc în aceste comunități defavorizate. “Nu este prea dificil să lucrezi cu copiii romi? Nu te simțiți inconfortabil și nu îți este frică să lucrezi în mahala cu acești copii?”. Oamenii se referă la ei ca la niște “monștri” sau oameni “periculoși”, dându-mi multe “sfaturi” pline de stereotipuri: “Aveți grijă cu gențile dacă traversați acea stradă, pentru că acolo sunt mulți țigani”. Cu toate acestea, am descoperit o cu totul altă realitate. Nu am întâlnit oameni periculoși care să mă sperie sau să mă fure. 

Dimpotrivă, am întâlnit familii de romi politicoase și prietenoase. Da, trăiesc sub pragul sărăciei, dar sunt întotdeauna gata să ofere o masă. 

Îmi amintesc de o zi de vară în Pirita în 2020, copiii erau deja obișnuiți cu mine și erau foarte fericiți să mă vadă în comunitatea lor. Unii copii au insistat să-mi prezinte casa lor. Am intrat în interiorul uneia dintre casele improvizate, jenată să nu o deranjez pe mamă, care știam că e acasă. Cu toate acestea, când mama m-a văzut, deși se odihnea și ținea în brațe un copil de câteva luni, a fost foarte fericită să mă vadă și a insistat să-mi dea de mâncare. Această ospitalitate și acest comportament politicos m-a emoționat. Această casă din Pirita era atât de mică și de goală, pe masă mai era puțină pâine, dar ea a insitat să-mi dea din mâncarea pe care o avea, căci era prima dată când îi călcam pragul.

În calitate de femeie de culoare, am fost de multe ori îngrijorată de reacția oamenilor care trăiesc în comunități foarte sărace, vis a vis de acest lucru. Avusesem deja câteva mici experiențe neplăcute cu oamenii din oraș, care se presupune că sunt “mai educați” decât cei care trăiesc în ghetouri. Cu toate acestea, îmi amintesc primele mele zile în fiecare dintre comunitățile în care lucrez: Gară, Pirita și Craica cu oameni care erau foarte politicoși și respectuoși. 

 

Au văzut că aveam o culoare a pielii diferită, dar nu s-au holbat la mine și nu au fost lipsiți de respect. 

Chiar și copiii mici, de 4 ani, erau mai interesați să mă cunoască, să vorbească politicos cu mine și să nu abordeze situația culorii pielii. 

Întotdeauna m-am simțit confortabil să intru în aceste 3 comunități, să vorbesc cu părinții și să ajung să îi cunosc pe ei și poveștile lor. Da, sunt needucați, dar plini de respect și ospitalitate.

Planul municipalității de combatere a discriminării

Guvernul României a creat un plan pentru anul 2022 până în 2027 pentru a include comunitățile de romi defavorizate în societate. municipalitatea deschide diferite centre pentru a ajuta copiii romi din aceste comunități, de exemplu centrul CRS, Centrul Romani, etc. Pentru a integra mai mult comunitatea romă care trăiește în aceste comunități defavorizate, municipalitatea a angajat 100 de persoane din comunitatea Craica pentru a lucra ca gunoieri.

Centrele din municipiu precum CRS (Centrul de Reabilitare Socială pentru Copii aflați în Situație de Risc) situat în Strada Arieșului urmează acest plan. 

CRS este un centru de reabilitare socială pentru copii aflați în situații de risc, condus de domnul Valentin Pop. Acolo merg mai ales copii și adolescenți din Craica și Ferneziu, scopul fiind acela de a le oferi o șansă la educație și de a îi integra în societate. Acești copii au fost marginalizați, au rezultate slabe la școală și toți provin dintr-o familie cu un trecut dificil. În acest centru lucrează mai multe persoane: psiholog, asistent medical, asistenți sociali, cum ar fi Lidia Cămăraș, o femeie de etnie romă care a absolvit un masterat și lucrează ca asistent social. De exemplu, în fiecare joi, o sesiune de mentorat pentru adolescenți este coordonată de Loredana Mihaly. 

În timpul acestei sesiuni de mentorat, copiii pot discuta în profunzime cu Loredana despre subiecte precum drepturile copilului, istorie, gestionarea conflictelor, comunicare activă, etc. 

Loredana este o femeie de etnie romă, care lucrează în cadrul Primăriei municipiului Baia Mare în calitate de inspector expert al comunității rome din cadrul Direcției de Asistență Socială. Ea face o treabă extraordinară pentru aceste comunități.

Municipalitatea a declarat că va construi locuințe sociale pentru comunitățile de romi care locuiesc în aceste ghetouri, cu toate acestea, o parte a populației din Baia Mare este sceptică în ceea ce privește viitorul acestor comunități. De asemenea, unii oameni cred că aceste locuințe sociale nu vor fi pentru persoanele din aceste ghetouri, ci pentru cealaltă parte a populației din Baia Mare. Cu toate acestea, este important de subliniat faptul că municipalitatea oferă unul dintre cele mai importante ajutoare sociale din regiune – ajutorul de natură financiară. Datorită acestor ajutoare sociale, numărul persoanelor din aceste comunități s-a dublat. Unele persoane au decis să se mute în Baia Mare pentru a primi acest ajutor financiar.

SURSE:

• Vladimir Bardai, președintet asociația Young Roma Maramures
• https://ziarmm.ro/imaginea-anului-cal-intr-un-balcon-din-baia-mare/
• https://www.dor.ro/samuel-un-portret/
• https://www.youtube.com/watch?v=oCWoklqrif4&t=160s
• https://ziarmm.ro/copiii-romi-din-zona-pirita-vor-pasi-clasa-pregatitoare-din-cadrul-liceului-teologic-penticostal-din-baia-mare/
• https://ziarmm.ro/control-romii-din-valenii-lapusului-vor-la-oras-pe-pirita/
• https://ziarmm.ro/toti-copiii-de-pe-pirita-vor-urma-din-toamna-o-forma-de-invatamant/
• Planul guvernului României cu privire la etnia romă

Articol de Hattie Mboyo

20.05.2022