La EUROWEEK – full time în Polonia

Ana și Vlad au ajuns în Polonia în luna august 2015, printr-un proiect de tipul ”Serviciul European de Voluntariat 4.6”. Împreună cu alți 2 colegi,  au ales să-și petreacă 3 luni în taberele de engleză organizate de asociația Europeskje Forum Mlodziezy. Aflați la sfârșitul proiectului, au dorit să ne împărtășească din motivația lor și despre ce au învățat lucrând (și trăind) alături de o echipă internațională de tineri. Ne spun toate pe bune, prin filtrul lor personal.

Ana Iscu Lăcătușu, 22:


Dzień dobry! Acestea sunt primele cuvinte pe care l-am auzit când am coborât din tren, în Polonia. Desigur, a urmat o îmbunătăţire datorită lecţiilor de limba poloneză dar şi de la poloneza pe care o aud în fiecare zi de la copii, de la localnici și chiar de la bucătăresele de la Euroweek.

Aş dori să vă povestesc câte ceva despre experienţa mea şi  despre ce am învăţat în Euroweek până acum. Acest proiect merge ca pe roate, iar eu simt că mi-am dezvoltat unele aptitudini: de exemplu, mi-am depășit frica de a vorbi în faţa unui public şi mai ales într-o limbă străină – engleza, pentru că aici se vorbește doar engleza sau, evident, poloneza. Un sentiment minunat este atunci când “nimic nu este greşit”, procesul de învăţare este continuu pentru fiecare dintre noi; învăţăm unii de la alţii, iar oamenii sunt foarte deschişi să ajute şi să împărtăşească informaţii şi experienţe. Aici am învățat să îmi calculez timpul, să planific activităţile după un anumit program, să ascult părerile celorlalţi şi să lucrez în echipă.

În ceea ce priveşte comunitatea în care locuim, pot spune că este impresionant de mare, iar aici voluntarii vin din toate colţurile lumii: Mexic, Columbia, Argentina, Indonezia, China, Filipine, Kenia etc. Timpul pe care îl petrecem aici este extraordinar, deoarece împreună trăim experienţe minunate, ne ajutăm unii pe alții, facem călătorii prin Europa, gătim împreună (seri culturale), muzică, dans, jocuri şi multe alte activităţi și idei aduse din diferite culturi. Diversitatea culturală m-a ajutat să devin mai deschisă în ceea ce priveşte persoanele din alte ţări, să înțeleg obiceiurile fiecăruia și stereotipurile lor.

În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că este o nouă zi în care voi învăța  lucruri noi şi merg cu multă energie spre locul de muncă.

Vlad Luca, 23


INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale; abstract.

Cu toți am fost oripilați de diminețile în care mama ne dădea un ghiont sănătos să căscăm ochii, să ne punem uniformele și în linie să intrăm în malefica fabrică ce scoate pe celălalt capăt tercii din elevi. Am ținut să menționez definiția de mai sus pentru că ”informal” ia formă în tot felul de înțelegeri greșite ale termenului, mai ales când este asociat cu ”educație”. Copiii, care cu euforia lor participă la programul Euroweek învață, într-o manieră informală, cum trăim într-o periodă care oferă alternative la educația rigidă din școli.

Prin cele trei hoteluri, Alexander, Silesia și încă unul din munți (departe), trec anual aproximativ 10.000 de elevi din Polonia care vin să interacționeze cu voluntari EVS din toată lumea, într-o încercare informală de a învăța engleză și ce se mănâncă prin alte țări, în afară de ”pierogi”. Voluntarii trebuie să interacționeze cu ei, să vorbească engleză și să facă prezentări despre țările lor. Totul într-un cadru informal. Sau, mai bine zis, non-formal.

Workshopurile sunt hotărâte de niște voluntari mai ”cu moț”, majoritatea fulltime în Euroweek, dar la fel de tineri ca noi ceilalți. Astfel, timp de trei sau cinci zile, micii mlodziezi sunt angrenați în activități de teambuilding, ice-breaking sau role-playing, care ar face și cea mai dură HR-istă să verse o lacrimă. Profesorii stau într-un colț și aplaudă la fiecare zvâcnire proactivă a copiiilor. Și pentru ei educația informală sau non-formală este un lucru despre care s-a vorbit atât de mult la TV și în sfârșit o văd cum se împlinește în fața ochilor. Unii au rezerve, în special profesorii mai bătrâni. Alimentându-se cu entuziasmul celor mici, se relaxează amintindu-și că se află totuși într-un pseudo-concediu. E valabil, în cele mai multe cazuri, și pentru cei mici. Bucuroși că au scăpat de cicăleala de dimineață a mamei, găsesc această perioadă ca o extraordinară aventură într-un zoo cultural. Deci toată lumea e (aproape) fericită.

[image style=”no-style” position=”below” src=”https://www.t4uth.ro/wp-content/uploads/2015/10/7-si-8-Ana-ISCU-VLAD-LUCA-3.jpg”]
[image style=”no-style” position=”below” src=”https://www.t4uth.ro/wp-content/uploads/2015/10/7-si-8-Ana-ISCU-VLAD-LUCA-1.jpg”]