- 15 September 2017
- Posted by: Team for Youth Association
- Category: Volunteering Stories
Benim adım küçük kaplumbağa (Numele meu este bebe ţestoasă)
Merhaba! Numele meu este Doru şi sunt voluntar într-un proiect SEV în sudul Turciei. Timp de 2 luni de zile eu şi colegii mei o să patrulăm plaja ca să ajutăm bebe țestoase să îşi găsească drumul spre Marea Mediterană.
Curioși?
Ok, ok! Întâi vă spun mai multe despre mine şi apoi despre bebe țestoase. După cum vă spuneam, numele este Doru, am 29 de ani, sunt din Șimleu Silvaniei, Sălaj şi sunt omul cu 1000 de joburi. Înainte să plec în proiect eram grafician, după ce am să plec de aici, poate astronaut. Aceste joburi se învârt în jurul a 3 pasiuni, voluntariat, mediul înconjurător şi educația non-formală, pentru care am şi înființat un ONG, “Zmeii Zburători”.
La prima vedere o să ziceți, “da, îi pasionat de voluntariat, mediul înconjurător, normal că o ales proiectul ăsta…”. Defapt el m-a ales pe mine, dar așa finuţ. Demisia era semnată şi mă pregăteam de cu totul altceva când primesc de la surioara mea un e-mail cu detalii despre aceste proiect. Îi drept că tot am zis că vreau să ajung la mare anul ăsta… dar nu mă gândeam la Turcia. După câteva zile de fâțâială prin casă, google maps (zona plajei), Wikipedia (despre ţestoasele din zona Turciei) am decis să aplic. O decizie de care sunt foarte mândru şi o să însemne mult mai mult mai târziu, cum ne tot amintește mentorul.
Proiectul are ca scop protecția țestoaselor care îşi depun ouăle pe o fâşie de 5 km de plajă. Acestea fiind “mama ţestoasă”. Iar apoi protecția “bebe ţestoasă” care din cauza luminilor artificiale (oraş, maşini etc) sau chiar a Lunii care nu se află în sud, o iau în direcţia opusă mării. Dacă nu ajung în apă până la răsărit, Soarele o să le omoare, asta dacă nu le găsesc câinii întâi. Eu în astea două luni mă ocup doar de bebe ţestoasă. Perioada mamelor a luat sfârşit în iulie. Sunt şi mame mai ardelene şi chiar am văzut una în august.
Pe lângă patrula zilnică, mai avem şi 2 ore de curăţenie a plajei. Tot un fel de protecţie. Degeaba Luna îi plină şi în sud dacă bebe ţestoasă nu poate ajunge la apă de gunoi. Gunoi adus de mare pe plajă, în mare parte.
Noaptea la 22:30 începem patrulă. Apartamentele sunt chiar pe plajă, dar undeva la mijloc. Aşa că o luam într-o parte, ne întoarcem şi mergem spre celălalt capăt şi înapoi. De multe ori mai mergem încă o dată dacă am văzut că sunt multe țestoase rătăcite.
O patrulă ne face mai puternici cu 8-10km pe noapte plus încă 3km de la curățenie. Îi un fel de meditaţie, eşti tu, lumina lanternei şi nisipul de sub bocanci.
Un cuib are 70-100 de ouă. Există nopți când toate se duc în direcția greșită şi atunci pe o rază de 500m vezi pietre miscătoare peste tot. Să nu vă spun ce viteză au! Mentorul ne-am spus că ele nu se opresc din mers/înot până nu ajung în zona lor de siguranță, undeva în străfundurile mării.
Dar există şi nopţi cu Lună înaltă şi perfect poziţionată când nu găsim nici una şi atunci ne bucurăm.
Câteva lucruri te pot afecta dacă eşti mai slab de inimă când vine vorba de animale şi mai ales bebe. Când începi patrula şi găseşti corpuri de bebe ţestoasă arse de Soare. Mereu o să fie câteva care o să îţi scape şi totuşi te trage aşa un pic de inimă, că poate trebuia să te uiţi mai atent. Un alt moment mai trist este când vine un câine sau o haita de câini şi vânează ţestoasele. Ei le găsesc mai repede decât noi şi după ce le-o găsit nu prea mai avem ce face. Aşa că încercăm să îi alungăm de cum îi vedem. Încă un lucru urât dar tot mai rar pentru că organizatorii au pus semne şi poliţia îi ajută: oamenii care întră cu maşina pe plajă. Accesul pe plajă şi în zona cuiburilor este interzisă pentru toată lumea. Pentru că şi un om dacă calcă pe un cuib îl poate distruge complet. Îi de ajuns să striveşti primele ouă că apoi restul sunt blocate sub ele plus nisip. Dar mai sunt “turişti” care cred că accesul cu 4×4 pe plajă îi ok, chiar dacă scrie mare INTERZIS. Aşa s-o întâmplat şi acuma 2 săptămâni când un SUV a intrat pe plajă. Eram la curăţenie dar spre final, şi doar eu am rămas în urmă pentru că văzusesm ceva gunoi lângă un cuib şi am zis să-l iau cumva. Din cauza sunetului mării am auzit maşina abia când deja era lângă mine, adică au mers deja 2km pe plajă. Am strigat să oprească, au mai mers 50m, dar au oprit. Au dat cu spatele şi au oprit lângă mine. Ne-am salutat şi cumva cu vocabularul meu limitat le-am explicat că nu îi voie cu araba (maşina) pe plajă. Au înţeles şi apoi le-am arătat pe unde să iasă. Au scăpat ieftin, că dacă era mentorul cu noi cred că plecau pe jos.
Ok, ok, gata cu tristeţile! În timpul patrulei, adunăm toate țestoasele în cutii. La final de patrulă, alem o “Lună” adică un voluntar care o venit cu șlapi, care va merge în mare şi va ţine o lanternă pornită şi îndreptată spre plajă. Apoi punem cutiile undeva la 5 m de apă şi le dăm drumul. Le salvăm, dar tot trebuie să îşi găsească ele singure drumul în apă. Pozele nu pot surprinde ce simțim când le vedem cum dau tot ca să ajungă la apă. Absolut minunat!
Suntem la mijloc şi cred că am salvat în jur de 1000 de bebe țestoasă. Adică vreo 10 cuiburi din 200. Mentorul zice că suntem în grafic şi de la an la an tot mai bine. Adică tot mai puţine se rătăcesc. Pentru că ei în restul anului au şi alte activități prin care încearcă să limiteze accesul luminii artificiale pe plajă.
Scriind aceste rânduri am realizat cât de repede a trecut timpul şi cât de prețios este pentru ceva atât de mic. Tot ce îmi doresc îi ca mereu să existe un grup de oameni aici, care să aibă grijă de acele pietre micuțe care aleargă spre oraș și nu spre mare.
